Ficțiune din Lumea Imaginată a Kervyra, inspirată de formele în pereche ale lui Morrowknot și de trecerea de la roșu la mov.
Cartograful tăiase drumul de pe hartă, nu destinația.
Asta a observat călătorul când ploaia a înmuiat cerneala. Sub o linie neagră și groasă, o cale îngustă unea două semne: unul roșu și unul violet. Lângă fiecare scria același nume. Morrowknot.
Călătorul venise să caute primul semn. Faptul că îl găsise de două ori îi încurca planurile. Cel roșu era la o zi de mers spre est. Cel violet se afla dincolo de o creastă pe care harta nu arăta nicio trecătoare. La răscruce, un indicator vechi arăta spre vest. Dosul lui, aparent gol, dădea spre drumul de est.
Călătorul a întors indicatorul. Acolo, la adăpost de vreme, se vedeau două cercuri puțin adânci, unite printr-o linie.
Spre seară, drumul de est s-a oprit în fața unui zid de piatră întunecată. O venă roșie de mineral îl traversa și se oprea într-o fisură. Călătorul a urmat vena, așteptându-se să găsească o intrare închisă. Fisura s-a lărgit însă într-un pasaj adăpostit, care cotea și dispărea din vedere. În praf se vedeau urme în ambele direcții.
Dincolo, piatra devenea violetă. Un al doilea indicator stătea lângă un adăpost mic și purta aceleași două cercuri. Cineva lăsase o pătură uscată, un ulcior cu apă și un bilet sub o piatră plată:
„Drumul este deschis din ambele părți. Pune, te rog, indicatorul la loc, unde poate fi văzut.”
Cele două semne marcau capetele aceluiași drum. Cineva vrusese ca legătura dintre ele să fie uitată.
Dimineața, călătorul a ridicat piatra ca să pună biletul la loc. Dedesubt era o jumătate de hartă. Marginea ruptă se potrivea cu foaia din ranița lui. Unite, bucățile dezvăluiau un drum spre nord. La capătul lui, în loc de numele unui loc, cineva scrisese:
„Dacă ai găsit ambele semne, nu te încrede în indicatorul care arată spre vest.”
Călătorul a trecut înapoi prin pasaj și s-a întors la răscruce. Cineva întorsese din nou indicatorul.
Arăta spre vest.